Conjuncții compuse: zwar ... aber

Ich komme zwar aus Spanien, aber Deutschland ist mein Zuhause.

Cu „zwar ... aber” se poate exprima o restricție: În primul rând, se face o afirmație care declanșează o anumită presupunere. Iar apoi, această afirmație se restricționează. Așadar, atunci când Yara spune că ea provine din Spania, tu vei presupune că ea se referă la Spania ca fiind locul unde ea este acasă. Dar următoarea ei propoziție nu confirmă această presupunere, adică: Germania este pentru ea „acasă”, și nu Spania. Cuvântul „zwar” poate fi omis, însă astfel, caracterul adversativ al întregii fraze va fi mai puțin accentuat.

„Zwar … aber” este un exemplu al așa-numitelor conjuncții duble sau compuse. Aceste conjuncții sunt formate din cel puțin două părți. Astfel de conjuncții compuse din părți separate, leagă părțile de propoziție sau propozițiile de același rang între ele.

Propoziții:

În cazul în care conjuncțiile duble conectează două propoziții, atunci fiecare propoziție are de regulă propriul subiect și propriul predicat. 

Tarek kommt aus der Türkei. – Er spricht meistens Deutsch.
Tarek kommt zwar aus der Türkei, aber er spricht meistens Deutsch.

Părți de propoziție:

În momentul în care conjuncțiile duble conectează două părți de propoziție, acestea au deseori un subiect comun și/sau un verb comun.

Deutschland war für Yara fremd. – Deutschland war für Yara interessant.
Deutschland war für Yara zwar fremd, aber interessant.