În limba germană, atunci când se descrie unde se află o persoană sau un obiect, se folosește o prepoziție împreună cu un substantiv la cazul dativ.

Privește exemplele cu „in” + dativ:

Wo warten Nico und Max? – Im Flur. (im = in dem)
Wo kann ich Kaffee trinken? – In der Cafeteria.
Wo ist Herr Müller? – Im Büro. (im = in dem)
Wo finden die Bewerbungsgespräche statt? – In den Konferenzräumen.

Unele prepoziții, ca de exemplu „in”, pot fi utilizate atât în cazul dativ, cât și în cazul acuzativ. Prepozițiile care stau în dativ indică un loc și răspund mereu la întrebarea „Wo...?”. Prepozițiile care pot sta atât în acuzativ, cât și în dativ se numesc prepoziții bicazuale.

În total există nouă prepoziții bicazuale:

in, an, unter, über, auf, vor, hinter, neben și zwischen.

Nico și Max stau așezați pe un coridor și așteaptă — null DW

Nico und Max warten im Flur.

Un semn de ieșire de urgență pe o ușă — null colourbox.de

Das Schild ist an der Tür.

O cameră goală cu ferestre, sub un pervaz atârnă un semn de ieșire de urgență — null colourbox.de

Das Schild ist unter dem Fenster.

O ușă cu un semn de ieșire de urgență deasupra ei — null colourbox.de

Das Schild ist über der Tür.

Emma stă așezată pe un scaun și zâmbește — null DW

Emma sitzt auf dem Stuhl.

Emma stă așezată pe podea în fața unui scaun și zâmbește — null DW

Emma sitzt vor dem Stuhl.

Emma stă în spatele unui scaun și zâmbește — null DW

Emma steht hinter dem Stuhl.

Emma se sprijină de spătarul unui scaun și zâmbește — null DW

Emma steht neben dem Stuhl.

Emma stă în picioare între două scaune și zâmbește — null DW

Emma steht zwischen den Stühlen.

Uneori se folosește forma prescurtată a combinației dintre prepoziție și articol:

in + dem = im
an + dem = am

Termeni gramaticali în limba germană:

der Dativ: În limba germană există diferite forme sau cazuri ale substantivului, care se numesc „Fälle” sau „Kasus”. Pe lângă cazul nominativ și acuzativ, există și cazul dativ. Substantivele stau în dativ după anumite prepoziții sau atunci când au funcția de complement care determină un verb, care cere dativul. Articolele se declină în felul următor: „dem/einem”, „der/einer”, „dem/einem”, „den/-”. Deseori, la plural se adaugă substantivului un „-n”.

Orientarea într-o clădire