Unirea a două propoziții principale prin „aber”
Conjuncția „aber” poate lega două propoziții principale:
Zuerst wollte ich fliegen. Der Flug ist ausgefallen.
Zuerst wollte ich fliegen, aber der Flug ist ausgefallen.
Atunci când se unesc două propoziții cu „aber”, a doua propoziție restricționează enunțul primei propoziții sau descrie o contradicție. Ordinea cuvintelor nu se schimbă.
Dacă subiectul și verbul conjugat sunt aceleași în ambele propoziții principale, acestea se pot omite în a doua propoziție.
Ich habe ein Auto. Ich habe kein Fahrrad.
Ich habe ein Auto, aber (ich habe) kein Fahrrad.
|
Termeni gramaticali în limba germană: die Konjunktion: Conjuncțiile unesc propoziții sau părți de propoziție. Există două tipuri de conjuncții: 1. Conjuncțiile care leagă două propoziții cu același rang sintactic, de ex.: „und”, „oder”, „aber”. Acestea se mai numesc conjuncții coordonatoare. 2. Conjuncțiile care leagă propozițiile subordonate de cele regente, de ex.: „weil”, „das”. Acestea se mai numesc și conjuncții subordonatoare. |