Oamenii din Germania se adresau unul altuia doar cu prenumele până în secolul al XII-lea. Mai târziu s-a adăugat câte un supranume, de ex. Heinrich cel Mare sau Anna cea Harnică. Numele de familie a început să se răspândească peste tot abia în secolul al XV-lea.

Majoritatea numelor de familie specific germane provin din Evul Mediu și sunt derivate din meșteșuguri. Cele mai importante meserii de atunci au devenit cele mai răspândite nume de familie germane de azi. Numele de familie „Müller” (morar) este cel mai răspândit, dar sunt și mulți pe care îi cheamă „Schneider” (croitor), „Fischer” (pescar), „Schuster” (pantofar) sau „Weber” (țesător). Unele nume de familie au fost schimbate: „Schmied” (fierar) a devenit „Schmidt”, „Bäcker” (brutar) a devenit „Becker”.

În Germania numele sau numele de familie este foarte important în comunicarea formală. Persoanelor adulte te adresezi cu „Sie” și numele de familie: doamna Müller sau domnul Schuster. Și un profesor trebuie să se adreseze formal elevilor săi, dacă aceștia au 16 ani împliniți și insistă să fie adresați ca atare.