Propoziții circumstanțiale de scop sau finale introduse prin „um ... zu”

Propozițiile circumstanțiale de scop sunt dependente de o propoziție supraordonată, în care se descrie o acțiune..

Acțiune: Wir kaufen einen Saugroboter.

Propoziția circumstanțială finală indică scopul, intenția sau obiectivul acțiunii sau situației descrise. Aceasta este separată de propoziția supraordonată prin virgulă.

Wir kaufen einen Saugroboter, um Zeit zu sparen.

O propoziție secundară finală care conține „um … zu”, este introdusă în frază prin conjuncția „um”. Verbul propoziției circumstanțiale finale stă la sfârșitul propoziției. Se folosește forma de infinitiv a verbului (+ zu). Așadar, verbul nu se conjugă. Dacă este vorba despre un verb cu particulă separabilă, se va adăuga „zu” după prefixul (particula separabilă) verbului.

Ich brauche eine große Tasche, um die leeren Flaschen wegzubringen.

Propoziția circumstanțială finală cu „um … zu” nu are subiect propriu. De aceea, construcția unei astfel de propoziții este posibilă, doar atunci când subiectul este identic, atât în propoziția supraordonată, cât și în propoziția circumstanțială finală.

Ich hole einen Besen. Ich kehre die Terrasse.

Ich hole einen Besen, um die Terrasse zu kehren.

În cazul în care subiectul nu este identic, poți folosi o propoziție circumstanțială finală care se introduce în frază cu ajutorul conjuncției „damit”.