O întrebare poate fi pusă direct sau indirect. Pentru a forma o întrebare indirectă, întrebarea directă se va transforma într-o propoziție secundară:

Întrebare directă: Wie lerne ich schnell Deutsch?
Întrebare indirectă: Ich möchte wissen, wie ich schnell Deutsch lerne.

Propoziția secundară, care este introdusă de un cuvânt interogativ, deseori îndeplinește funcția sintactică a unui complement al propoziției principale. În acest caz, propoziția secundară este numită și propoziție completivă. Într-o frază alcătuită dintr-o propoziție principală și o propoziție completivă, nici propoziția principală nu poate sta de obicei singură:

Was möchte Nico wissen?
Er möchte wissen, wie er schnell Deutsch lernt.

La fel ca și în cazul altor propoziții secundare, de obicei virgula desparte propoziția principală de cea secundară. Verbul conjugat stă de obicei la finalul propoziției.

Propoziția principală poate fi o propoziție enunțiativă sau una interogativă. Mai jos poți vedea exemplele relevante. Acordă atenție și semnelor de punctuație de la final de propoziție: atunci când propoziția principală este o propoziție enunțiativă, finalul acesteia este marcat cu un punct. Dacă propoziția principală este o propoziție interogativă, la final stă semnul întrebării.

Propoziție enunțiativă + propoziție interogativă indirectă:
Bitte sag mir, wo eine gute Sprachschule ist.

Propoziție interogativă + propoziție interogativă indirectă:
Weißt du, was dieses Wort bedeutet?

Deseori, propozițiile interogative indirecte se folosesc pentru a formula o întrebare într-un mod mult mai politicos:

Ich möchte gerne wissen, wann der Kurs beginnt.
Können Sie mir sagen, welcher Bus zur Sprachschule fährt?