Rezumat: Propoziții relative

Propozițiile relative sunt propoziții secundare. De regulă, acestea nu pot sta singure și sunt dependente de o propoziție principală (supraordonată sau regentă) sau de una secundară. Propozițiile relative oferă informații mai detaliate despre un substantiv sau un pronume din propoziția supraordonată. De obicei, propoziția relativă urmează direct după cuvântul la care se referă, fiind separată de acesta printr-o virgulă. În mod normal, verbul conjugat se află la finalul propoziției relative. Propoziția relativă se leagă de propoziția supraordonată sau regentă printr-un pronume relativ. Acest pronume relativ face referire la cuvântul determinat din propoziția supraordonată.

Cuvântul de referință determină „Genus” (= genul gramatical) și „Numerus” (= numărul singular/plural) al pronumelui relativ, care are funcția de a lega propoziția relativă de cea supraordonată. 

„Kasus” (= cazul) în care stă pronumele relativ depinde de funcția sintactică a pronumelui relativ din propoziția relativă. 

Exemplu:

Cuvântul de referință este masculin, singular („der Investor”).

Nominativ: Pronumele relativ este subiectul propoziției. 

Ich kenne einen Investor. Er (= der Investor) hat Interesse an einem Lieferservice.
Ich kenne einen Investor, der Interesse an einem Lieferservice hat.

Acuzativ: Pronumele relativ are funcția de complement în acuzativ sau stă după o prepoziție care cere acuzativul.

Ich kenne einen Investor. Ich kann ihn (= den Investor) mal anrufen und fragen.
Ich kenne einen Investor, den ich mal anrufen und fragen kann.

Dativ: Pronumele relativ are funcția de complement în dativ sau stă lângă o prepoziție care cere dativul.

Ich kenne einen Investor. Ich habe früher schon mit ihm (= dem Investor) zusammengearbeitet.
Ich kenne einen Investor, mit dem ich früher schon zusammengearbeitet habe.

Aici poți arunca o privire de ansamblu asupra pronumelor relative „der”, „die” și „das”: