Nu vei găsi o bucătărie tradițională germană, pentru că nu există. În schimb, există multe specialități regionale care sunt uneori influențate de bucătăria țărilor vecine.  

Labskaus este un preparat vechi marinăresc, făcut din vită tocată sărată, sfeclă roșie, ceapă și cartofi. De obicei se mai adaugă și Matjes (hering marinat), castraveciori în oțet și ouă prăjite. Labskaus se mănâncă în tot nordul Germaniei precum și în țările vecine, Danemarca și Suedia, regăsindu-se în meniul multor restaurante.  

 Weißwurst (cârnat alb) este una dintre cele mai cunoscute preparate germane. Dar este tipic doar în Bavaria. Acolo, la micul dejun adesea se mănâncă: cârnați albi, muștar dulce, un covrig, multe ori chiar și o bere. Cârnații albi sunt făcuți, în mare parte, din carne de vițel, iar mulți măcelari au propria lor rețetă secretă. Cârnatul se fierbe și se decojește de intestin înainte de a fi mâncat.  

Soljanka (soleancă) provine din bucătăria Europei de Est  și a fost unul dintre cele mai populare feluri de mâncare din RDG. Acest tip de ciorbă este și astăzi răspândit, mai ales în Germania de Est. Este atât gătită acasă, cât și servită în restaurante ca aperitiv. Soleanca este o ciorbă preparată în principal din carne, pește sau ciuperci tocate. La aceste ingrediente se mai adaugă și roșii, ardei, cornișoni, salam, ierburi proaspete și - în funcție de rețetă - cartofi, varză albă, morcovi, capere și măsline. Soleanca se mănâncă, cu lămâie și smântână.  

Himmel und Erde (de asemenea: Himmel un Ääd) poți încerca în vestul Germaniei. Felul de mâncare este format din mere, deoarece cresc pe copac și sunt aproape de cer, și cartofi, deoarece se fac în pământ. De acolo vine și numele: Cer și Pământ. Piureul de cartofi și mere este însoțit de sângerete prăjit (cârnat), șuncă sau pateu de ficat și ceapa prăjită crocantă.