O întrebare se poate adresa în mod direct sau indirect. În cazul unei întrebări indirecte, se formează o propoziție subordonată dintr-o întrebare directă:

Întrebare directă: Wieso reden nicht alle gleich?

Întrebare indirectă: Eva möchte wissen, wieso nicht alle gleich reden.

Propoziția secundară, care este introdusă de un cuvânt interogativ, deseori îndeplinește funcția sintactică a unui complement al propoziției principale. În acest caz, propoziția secundară este numită și propoziție completivă. Într-o frază alcătuită dintr-o propoziție principală și o propoziție completivă, propoziția principală, de regulă, nu poate sta singură:

Was möchte Eva wissen?

Sie möchte wissen, wieso nicht alle gleich reden.

La fel ca și în cazul altor propoziții secundare, de obicei, virgula desparte propoziția principală de cea secundară. În mod normal, verbul conjugat se află la finalul propoziției.

Propoziția principală poate fi o propoziție enunțiativă sau una interogativă. Mai jos poți vedea exemplele relevante. Acordă atenție și semnelor de punctuație de la final de propoziție. Atunci când propoziția principală este o propoziție enunțiativă, finalul acesteia este marcat cu un punct. Dacă propoziția principală este o propoziție interogativă, la final se pune semnul întrebării.

Propoziție enunțiativă + propoziție interogativă indirectă:
Bitte sag mir, wo eine gute Sprachschule ist.

Propoziție interogativă + propoziție interogativă indirectă:
Weißt du, was dieses Wort bedeutet?

Deseori, propozițiile interogative indirecte se folosesc pentru a formula o întrebare într-un mod mult mai politicos:

Ich möchte gerne wissen, wie man das auf Deutsch sagt.
Können Sie mir sagen, wo es zum Bahnhof geht?