Gramatică

Verbe modale

Verbele modale: „können” și „müssen”

Verbele „können” și „müssen” sunt verbe modale. Verbele modale sunt însoțite, de cele mai multe ori, de un alt verb în propoziție. Verbul modal descrie cum se raportează subiectul la acțiunea exprimată de cel de al doilea verb.

Descrierea factuală a unei activități:

Ich stehe auf.

Verbul modal „können”: Descrierea unei abilități sau a unei posibilități:

Ich kann aufstehen. (Eu nu sunt grav bolnav(-ă) sau rănit(-ă). Am capacitatea de a mă ridica din pat.)

Verbul modal „müssen”: Descrierea unei necesități:

Ich muss aufstehen. (Am o programare sau trebuie să merg la muncă. Sunt obligat(-ă) să mă trezesc.)

 

Conjugarea verbelor modale

Verbele modale sunt conjugate altfel decât celelalte verbe „normale”:

  • Verbele modale la singular au deseori o altă vocală decât la plural.
  • Forma conjugată a verbului este identică la persoana I și la persoana a III-a singular, iar verbul nu are terminație.

Exemplu: müssen

Singular  
persoana I ich muss
persoana a II-a du musst
persoana a III-a er/sie/es muss
Plural  
persoana I wir müssen
persoana a II-a ihr müsst
persoana a III-a sie müssen
forma de politețe Sie müssen

 

Verbele modale într-o propoziție:

  •  Într-o propoziție enunțiativă simplă, verbul modal conjugat la prezent stă pe poziția a doua.
  •  Al doilea verb rămâne la sfârșitul propoziției la infinitiv, însemnând că nu va fi conjugat.
Subiectul și verbul modal   Al doilea verb la infinitiv
Ich muss morgen  arbeiten.
Du musst morgen  arbeiten.
Er muss morgen  arbeiten.
Wir müssen morgen  arbeiten.
Ihr müsst morgen  arbeiten.
Sie müssen morgen  arbeiten.

 

Alte cuvinte din propoziție își pot schimba poziția, însă poziția verbului modal împreună cu infinitivul rămâne la fel: Morgen muss ich arbeiten.

Termeni gramaticali în limba germană:

das Modalverb: Verbul modal se referă la al doilea verb din propoziție, pe care îl și concretizează. Printre altele, el indică o posibilitate sau necesitate. Într-o propoziție la prezent, verbul modal se conjugă, iar celălalt verb rămâne la infinitiv (neconjugat).

der Infinitiv: Infinitivul este forma de bază a verbului, care nu este conjugată. Această formă se găsește în liste de vocabular sau în dicționare. Verbele la infinitiv din limba germană se termină în „-(e)n”.